Tayseer Allouni: Cum, unde şi când a apărut ideea Frontului „Al Nusra”?
Abu Mohammed al-Joulani: Frontul Al Nusra nu este un proiect care a luat fiinţă pe moment şi nici un proiect început după începerea binecuvântatei revoluţii în Siria. Este rezultatul unei lungi istorii de jihad. Încă din vremea profetului Mohammad, Pacea fie cu El, companionii Lui aşteptau şi îşi imaginau această zi măreaţă la care noi sunem martori.
TA: Aţi spus că vă întrebaţi care va fi pasul de după Iraq şi că, atunci când a început revoluţia în Siria, vă întrebaţi ce-ar fi fost dacă nu ar fi început această revoluţie şi aici. Plănuiaţi să intraţi în Siria ca pas ulterior Iraqului?
AMJ: Bineînţeles că orice idee trebuie însoţită de acţiune şi trebuie să devină realitate într-o cât mai mare măsură. Intrarea în Sham (Damasc, sau Siria, Siria istorică sau Siria Mare – Sham este un termen care acoperă toate aceste variante) nu a fost planificată de noi până să înceapă revoluţia. Asta înseamnă că societatea şi sistemul care apăsa piepturile sirienilor erau foarte departe de ideea de a pune mâna pe arme şi de ideea drumului pe care mergem noi. Erau în imposibilitatea de a-şi asuma urmările oricărei confruntări cu sistemul, de aceea revoluţia a împins sau a înlăturat multe piedici, iar acest lucru ne-a netezit nouă drumul ca să putem intra şi ajunge la acest pământ sfânt. Lansarea acţiunii în Siria a avut loc după decizia fermă de intra pe pământurile Shamului.
TA: Cine a luat această decizie?
AMJ: Decizia a fost luată de conducerea Iraqului. Conducerea Statului Islamic al Iraqului a stabilit că această decizie este luată – aprobarea fermă pentru intrarea pe pământul Shamului – iar acest lucru a fost făcut public. Ne-am prezentat ideea şi planul. Adevărul spune că acest lucru era deja în mintea celor din conducerea Statului Islamic al Iraqului, iar Al Qaeda este de multă vreme pregătită (nt: pentru acest lucru) aşa că ne-am spus: la acţiunea aceasta participă o istorie de mare amploare iar noi suntem fructele jihadului mondial. Istoria aceasta lungă este cea a eforturilor învăţaţilor şi a sacrificiilor de sânge iar noi, la fel. Fără jihadul din Egipt din anii 60, jihadul nu ar fi ajuns în Afganistan, fără jihadul anilor 80 împotriva regimului din Siria, nu ajungeam în Afganistan şi dacă nu ar fi existat fraţii care au căzut martiri în Afganistan, nu ar fi ajuns jihadul nici în Iraq. Iar fără fraţii căzuţi sau cei care au rezistat în Iraq, nu ar fi ajuns jihadul nici în Siria. A fost aprobat planul aproape complet, a fost redus la câteva puncte stabilite foarte clar, apoi am început să lucrăm împreună cu unii dintre camarazii noştri, în special cu cei sirieni care au rămas în Iraq şi al căror număr nu depăşeşte 7 sau 8 bărbaţi. Am venit pe acest pământ aproximativ în luna a opta (august din calendarul creştin, ramadan în calendarul musulman) a anului 2011, cam la 5 luni după începerea revoluţiei. Asta este istoria intrării noastre pe pământ sirian.
TA: În legătură cu evoluţiile care au avut loc, aţi început ca un grup mic în Siria. Aţi înregimentat pentru această idee şi sirieni în etapa ulterioară?
AMJ: Bineînţeles că nu a fost o recrutare generală a sirienilor. Gândirea jihadistă este răspândită pe tot mapamondul, aşa că din toate ţările unde este răspândită, această gândire a pătruns firesc şi în Siria, după Iraq. Siria a fost influenţată puternic de ideea de jihad specifică Iraqului, astfel încât curentul care exista în Bagdad a avut ecouri puternice în mod special în Maroc şi apoi în Siria. Ne-am întâlnit cu acei fraţi şi am început să organizăm o strategie de lucru, strategie bazată pe lovirea duşmanului pe un teritoriu cât mai mare cu putinţă.
Proiectul viitorului politic al Siriei
TA: Ce părere aveţi despre viitorul politic al Siriei, intenţionaţi să participaţi la crearea acestui viitor sau îl veţi monopoliza?
AMJ: Programul există şi funcţionează încă din aceste momente în zonele care sunt eliberate, de exemplu voi menţiona faptul că am înfiinţat şi avem structuri conforme cu sharia. Una dintre ele lucrează chiar acum fără oprelişti în Alep şi va începe cu voia Domnului în următoarele luni lucrul şi în Idlib, Hama, în zonele limitrofe eliberate din Lattakia, avem o altă comisie sharia în zona de răsărit, alta în sud cu sediul în Daraa, iar aceasta este la un nivel superior unei simple organizaţii. S-ar putea crede că o comisie sharia este o grupare formată din şeici care analizează situaţii legate de domeniul justiţiei. De fapt este împărţită în mai multe componente: primul nivel funcţionează ca instanţă de judecată, cu două secţii – militară şi civilă, un alt nivel se ocupă de situaţii familiale precum divorţul, căsătoria şi altele asemenea. Mai există şi instituţii sharia precum cea a electricităţii, a apei, a morăritului (care supraveghează şi asigură alimentarea cu făină a regiunilor eliberate) şi, în ultima perioadă, instituţia responsabilă de câmpurile petrolifere câştigate ca pradă de război de la regimul sirian şi supuse acum acestei comisii sharia.
Comisia sharia este compusă din reprezentanţi ai mai multor grupări şi este recunoscută de către triburi şi familii (nu doar organizaţia Frontul Al Nusra organizează comisii sharia, deşi la rândul ei este şi ea recunoscută) precum cele din zona Alep, sau Daraa, unde oamenii îi ascultă şi urmează deciziile. Există decizii emise de această comisie, există şi o agenţie de ştiri (Humam Al Ikhbariyya) care oferă oamenilor detalii despre activitatea noastră, agenţie care nu este perfectă, dar funcţionează. Aproape în fiecare zi alimentăm zonele eliberate cu aproximativ 800 de tone de făină. De asemenea, tot în zonele eliberate avem spitale şi foarte multe centre medicale. În condiţii de conflict, aşa cum se întâmplă în multe zone, oamenii au nevoie de trei lucruri fundamentale: primul – mâncarea zilnică, şi nu este vorba de un lux, al doilea – să se simtă cât de cât în siguranţă, pentru că în aceste vremuri de haos se înmulţesc furturile şi altele asemenea, iar al treilea lucru este tratamentul, medicamentele, un sistem sanitar şi medical. Bineînţeles, există spitale, chiar acum câteva zile am adus în zona de est un aparat de dializă, acesta este un aparat rar care nu prea se găseşte în zonele eliberate. Nu spun că nivelul medical pe care îl asigurăm este complet, 100%, dar comparat cu situaţia actuală de război în care ne aflăm, asigură cât de cât acoperirea nevoilor.
TA: Acestea sunt sarcini şi activităţi administrative pe care le acoperă un guvern. Vorbim aici de o formă de stat?
AMJ: Frontul Al Nusra nu va fi singurul la conducerea societăţii, dar am ajuns deja la o anumită etapă. De exemplu, când vom ajunge la etapa căderii şi eliberării Shamului (acum este eliberat în proporţie de aproximativ 80%) atunci se vor aduna comisii sharia, se vor reuni oamenii cu putere de decizie, învăţaţii şi înţelepţii dintre cei care s-au sacrificat, dintre cei care au participat şi au o părere, chiar dacă au fost în afara ţării. Se vor întâlni învăţaţii Siriei şi vor fi înfiinţate consilii Shoura, comisii formate din persoane care au putere de decizie apoi va fi creat planul potrivit pentru administrarea acestei ţări, bineînţeles conform legii islamice sharia şi voinţei lui Dumnezeu, slăvit fie numele Său, să dea Domnul să se aplice consultarea Shoura, să se răspândească dreptatea pe cât posibil prin consiliul care va fi înfiinţat. Acest lucru se va întâmpla prin intermediul regulilor şi condiţiilor pe care Dumnezeu, Slăvit fie numele Său, ni le va ordona. Şi dacă acest lucru se va întâmpla, poziţia noastră va fi încadrată în viziunea organizată în acest fel.
TA: Adică veţi lucra împreună cu cei care, să spunem aşa, au contribuit la căderea regimului?
AMJ: Bineînţeles că vom întinde mâna cui este de acord cu noi referitor la aceste condiţii şi reguli. Noi nu căutăm să guvernăm ţara, ci să se aplice legea sharia în ţară, indiferent dacă guvernăm noi sau nu – acest lucru nu ne interesează. Ce ne interesează este să se aplice sharia şi să domnească dreptatea, să fie înlăturată nedreptatea de pe umerii oamenilor, să fie înfiinţat un stat islamic care să funcţioneze după Calea Profetului (Sunna) pentru eliberarea tărâmului musluman. Vrem să fie aplicată voinţa Domnului, Lăudat fie numele Lui, să fie dreptate. Cine participă la acest lucru, la această voinţă generală care se găseşte acum în Siria, care este a majorităţii oamenilor şi a tuturor grupurilor mai mici, acela va fi în acest cadru, va fi primit pe această direcţie. Societatea siriană s-a schimbat mult, nu mai este cum cred unii, nu mai este cum era înainte de revoluţie. Există o istorie şi ea va înregistra ce va fi după Jihad în Siria, după cum va nota şi ce a fost înainte de Jihad, această istorie va scrie despre renaşterea acestei societăţi, care s-a transformat fundamental faţă de cum era înainte. Erau multe lucruri bune şi înainte, dar societăţii îi lipsea un model, un promotor, o călăuză care să cheme oamenii către ceea ce este bine.
TA: Dacă acum ar cădea regimul, cum veţi colabora cu minorităţile?
AMJ: Minorităţile sunt prezente împreună cu musulmanii de 1400 de ani încoace, s-au născut pe acest pământ şi au trăit aici de la început. Există un regim islamic care guvernează şi care are o viziune despre minorităţi. Acest regim are stabilite pentru minorităţi şi datorii şi drepturi, care trebuie respectate.
TA: Să vorbim de chestiunea ideii de takfir, despre care se vorbeşte foarte mult în presă şi pe internet – se spune că Frontul Al Nusra ar putea să considere anumite grupuri şi persoane drept păgâne (takfiriyya) şi că aceştia şi vieţile lor vor fi la discreţia şi la bunul plac al Frontului. Care este exact poziţia Frontului Al Nusra referitor la acest subiect?
AMJ: Dumnzeu, Slăvit fie numele Său, când a creat omenirea, i-a făcut atât credincioşi cât şi păcătoşi. Aşa că nu toţi oamenii au credinţă, deci există şi kuffar (păgâni). Dar există şi reguli referitoare la păgâni (kuffar). Noi, la Frontul Al Nusra, avem o cale conform Sharia, conform Coranului şi a Sunna (calea corectă a Profetului) şi noi îi considerăm pe toţi cei care exagerează prin comportament păgân drept o agresiune inadmisibilă la adresa Islamului.
TA: De la începutul revoluţiei au existat multe suişuri şi coborâşuri, iar revoluţia s-a prelungit. Ce credeţi despre popor – cei care susţin revoluţia vor continua după ce au suferit deja atât de mult?
AMJ: Acea parte a poporului nu are altă cale decât să susţină mujahedinii, care au fost mult timp lăsaţi să lupte singuri – de fapt mujahedinii sunt cei care au câştigat în numele poporului şi au luptat pentru ca nedreptatea să fie înlăturată de pe umerii oamenilor.
Conferinţa de la Geneva 2 şi soluţionarea politică a crizei
TA: Care este poziţia voastră faţă de soluţia politică, în cazul în care aceasta este abordată?
AMJ: În mod cert Geneva este o încercare de a resuscita regimul sirian ca pe un bolnav care este readus la viaţă cu şocuri electrice până când îşi revine. Sistemul internaţional încearcă să reactiveze acest regim atât cât se poate. Dar această operaţiune a devenit imposibilă. Copiii care trăiesc în Siria nu acceptă ca regimul să revină pentru a guverna – toţi cei care vor participa la această conferinţă la Geneva vor fi consideraţi complici la vânzarea sângelui vărsat pe pământ sirian.
TA: Îmi cer scuze, dar dacă după conferinţa de la Geneva se găseşte o soluţie împreună cu una dintre părţile opozante şi această parte încearcă să prezinte respectiva soluţie?
AMJ: Nu vom recunoaşte niciodată aşa ceva, acei oameni care dialoghează la Geneva sau în altă parte, ei nu reprezintă societatea care şi-a vărsat sângele. Cine i-a împuternicit să vorbească în numele poporului, să le negocieze sângele, onoarea familiei, casele distruse, cine i-a împuternicit?? Acei oameni sunt prizonieri ai televiziunilor. În timp ce în realitate ei nu au nicio influenţă, ei nu există. Şi nu îi vom accepta nici noi chiar de ar fi să plătim un preţ mare pentru asta. Dacă Geneva 2 ar avea succes ar însemna să se râdă de această naţiune, să o păcălească şi să o supună din nou unui vârtej de 50 de ani sau de o sută de ani.
TA: Care este adevărul acestui conflict – este un conflict fundamental sectar sau până la urmă este vorba despre faptul că poporul sirian îşi cere libertatea şi s-a răsculat împotriva regimului discreţionar?
AMJ: Adevărul a fost ascuns multor oameni iar în războiul din Iraq şi în cel din Siria au început să clarifice din ce în ce mai mult lucrurile. Conflictul este dintotdeauna, este nativ, după cum este dintotdeauna sectar, iar acest conflict nativ dat de Dumnezeu, Slăvit fie numele Său, a fost dat oamenilor pentru ca ei să discearnă între adevăr şi nonsens…
TA: …eu vorbesc despre suniţii din afara Shamului (Siriei). Pe de altă parte, dacă spuneţi că aliaţi şiiţi ai regimului au venit să apere acest regim, puteţi spune şi că aliţi suniţi ai voştri au venit să vă protejeze şi să vă ajute?
AMJ: Astăzi categoriile s-au clarificat foarte mult, americanii şi europenii obişnuiesc să acorde mult timp şi multă răbdare pentru studierea realităţii unei situaţii. Ei doresc să se extindă, dar în Siria surpriza a fost mare pentru ei, ba chiar uriaşă. Acest lucru a făcut ca majoritatea sunniţilor să sufere. Astăzi toată lumea se uită spre ei ca la nişte kiffar (păgâni). În Siria sunt musulmani, safuiţi (termen foarte vechi pentru persani), sau chiar evrei. Privirea tuturor este îndreptată spre Sham (Siria). Vorbesc de oameni care mai au o urmă de conştiinţă, de sentiment pentru această distrugere care are loc în Siria. Ce se întâmplă rău dacă văd cine sprijină cu adevărat poporul, îl apără şi alungă nedreptatea? Cu cât încearcă mai mult comunitatea internaţională să îşi crească influenţa, cu cât încearcă să nege jihadul sau conflictul mujahedinilor în Siria, cu atât mai mult se apropie de cădere şi rezultatul este că va creşte popularitatea jihadului. Acest lucru este deja depăşit cu voia Domnului, Lăudat fie numele Lui, iar această etapă a trecut. Noi aşteptam acum anunţul Hezbollah-ului care va fi nevoit să îşi ceară scuze pentru susţinerea şi ajutorul oferite în mod activ regimului sirian. Vorbeam de căi pentru salvarea sunniţilor în Liban de subjugarea Hezbollah-ului – noi considerăm asta (cu scuze pentriu această formulare) o nebunie politică, aşa că dacă Hezbollah-ul anunţă că se dezice de regimul sirian, asta ne deschide nouă foarte larg calea.
TA: Calea spre ce anume?
AMJ: Calea spre intrarea în Liban pentru a trezi familia sunnită de acolo, pentru ca ei să înceapă, cu mic cu mare, cu moschei, etc, să ceară mujahedinilor să intre în ţară pentru a ridica nedreptatea ce apasă acum asupra lor şi îi domină, adică Hezbollah-ul şi alte miliţiii asemănătoare. Aceasta este o nebunie politică foarte mare, care a împărţit lumea în două: există unele forţe care apără musulmanii şi lumea lor care este vizibilă şi clară şi îşi respectă cuvântul. Oamenii ne-au acordat atenţia lor şi ne ascultă cu toată încrederea, ne-au dat inimile lor, şi-au deschis casele în faţa noastră. Voi da un exemplu referitor la un mic incident dar care se repetă des: noi, Frontul Al Nusra aveam sediu într-un sat din Siria, sediu care a fost supus unui bombardament extrem de puternic iar cei care se aflau înăuntru au vrut să iasă pentru a salva oamenii care locuiau în zonă de bombardamentele care vizau membrii Frontului. Oamenii ne-au împiedicat să ieşim din satul lor, preferând să suporte bombele decât să ne expunem noi.
TA: Abu Bakr Al Baghdadi, atunci când a anunţat înfiinţarea Statului Islamic Iraq şi Sham (Siria) – DAESH, voi aţi refuzat acest lucru. La acel moment i-aţi dat lui Ayman Al Zawahiri votul vostru iar el a emis un comunicat prin care stabilea limitele fiecărei formaţiuni şi durata mandatelor şi a zonelor aflate sub influenţa fiecăreia dintre cele două entităţi. Atunci el a anulat existenţa Statului Islamic Iraq şi Sham (Siria) – DAESH, dar DAESH, reprezentat de Abu Bakr Al Baghdadi, la rândul său a refuzat hotărârea lui Ayman Al Zawahiri. Unde a ajuns relaţia dintre voi şi Statul Islamic Iraq şi Sham (Siria)?
AMJ: Pe scurt, acesta este un diferend care apare între fraţi ce locuiesc în aceeaşi casă iar rezultatul este ceea ce aţi auzit în presă. Acest diferend a fost prezentat emirului nostru şi al lor, Ayman Al Zawahiri, Dumnezeu să-l păzească şi să-l păstreze în grija Sa, iar el a împărţit lucrurile aşa cum aţi aflat, nu a mai modificat nimic de atunci şi nici nu ascunde nimic oamenilor. Subiectul este de fapt mult mai simplu, dar a fost exagerat mult, până când a ajuns să apară discutat şi pe internet. Noi mergem pe drumul nostru şi după proiectul nostru, iar diferendul a ajuns la un rezultat – acela pe care l-au aflat cu toţii de la doctorul Ayman Al Zawahiri şi chestiunea a încetat la acel moment, cu declaraţia lui.
TA: Voi aţi aderat la organizaţia Al Qaeda – cumva această organizaţie vă conduce acum de la centrul său de comandă, dacă se poate spune aşa, sub forma unor directive sau printr-o formă de administrare a problemelor de aici, ori sub forma unei supervizări a luptei, a cursului relaţiilor voastre cu celelalte organizaţii? Sau sunteţi independenţi în luarea deciziilor în ceea ce priveşte Siria?
AMJ: Bineînţeles că doctorul Ayman Al Zawahiri a lăsat un spaţiu larg de decizie, vreau să spun, prin sfaturile doctorului Ayman Al Zawahiri, Dumnezeu să-l păstreze în paza şi ocrotirea Sa, sirienii înţeleg foarte bine realitatea, iar noi ne întâlnim mereu cu celelalte organizaţii, respectăm asta cu stricteţe. Acest lucru face parte din educaţia şi morala Jihadului, cu sau fără Al Qaeda. În afară de asta, noi nu vom impune ceva oamenilor, dar căutăm să ajungem la guvernarea conform sharia, iar cel care va guverna trebuie să respecte disciplinele sharia, iar acela va fi potrivit şi capabil astfel încât să îl acceptăm şi noi, şi poporul. Noi îl acceptăm dacă merge pe acest drum. În acest fel, îndrumările nu pot fi decât îndrumări mature, conform Cărţii Sfinte (Coranul) şi Căii Sfinte Sunna (Calea urmată de Profet), iar îndrumările vor fi în concordanţă şi coeziune cu familia sunnită, cu doctrina noastră şi oceanul nostru de înţelepciune în care ne scăldăm, îndrumări şi directive mature, corecte, cuprinzătoare.